Eurodeputatul James Nicholson răspunde întrebărilor despre viitorul producătorilor de lactate într-o Europă cu surse potenţial nelimitate de lapte.

Sfârşitul cotelor de lapte: Preocupările sectorului lactatelor

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/11926815/n004-0023-ro.srt

Cotele de lapte expiră la 31 martie 2015.

30 de ani de restricţii asupra producţiei  de lapte lasă locul legilor cererii şi ofertei.

Producătorii de lapte  au multe întrebări.

Cum rămâne cu volatilitatea preţurilor,  sfârşitul ajutoarelor financiare

şi reorganizarea lanţului de aprovizionare?

Am stat de vorbă  cu eurodeputatul britanic James Nicholson,

cel mandatat de PE cu pregătirea terenului  pentru toate acestea

şi cu evaluarea măsurilor deja în vigoare.

Prima întrebare  pe care am primit-o este aceasta.

Pachetul privind laptele este implementat  diferit şi în alt ritm în statele UE.

Noi, industria lactatelor, fermierii  producători şi industria prelucrătoare,

ne vom adapta la noua situaţie  şi o vom face cu succes,

dar acum avem nevoie  de stabilitate. Mulţumesc.

Adevărul este că nimeni  nu poate garanta stabilitatea.

Când am realizat pachetul privind laptele,  în 2012, cam cu trei ani în urmă,

am spus foarte clar  că în lipsa cooperării maxime

dintre producători, pe de o parte,  şi prelucrători, pe de alta,

Şi trebuie spus  că nu a existat acea încredere

şi nu au făcut eforturi  pentru a clădi acea încredere.

Industria lactatelor are un viitor luminos  pe termen lung,

Comisia greşeşte când încearcă să spună  că nu e nicio problemă.

Există o problemă şi trebuie să facem  mai mult ca să o rezolvăm.

O întrebare din partea unui domn  pe care probabil îl cunoaşteţi foarte bine.

Ce măsuri UE sugeraţi pentru a controla  mai bine volatilitatea accentuată

Şi mai ales, consideraţi  că alinierea tarifului de siguranţă

ar reduce problemele cu care se confruntă  fermierii europeni de lactate?

Comisia a greşit tărăgănând introducerea

unui preţ corect de intervenţie  la nivelul cel mai redus al pieţii.

Iar piaţa are nevoie de o plasă de siguranţă,

iar la audieri s-a spus clar că, chiar  dacă plasa de siguranţă e majorată

sau dacă preţul de intervenţie e majorat  de la 18 pence sau 18 cenţi

până la 22-23 de cenţi,  mai apropiat de costul de producţie,

că se va interveni rapid  pe piaţa laptelui,

însă ar induce încredere  şi ar spune pieţii: 'suntem alături de voi'.

În prezent sub 1.400 de producători  furnizează lapte pentru brânza DOP Cantal.

Acest DOP  pentru regiunea noastră de munte

este o şansă reală de valorificare a laptelui.  Din păcate, ea nu funcţionează.

În prezent, 80% din acest lapte  e procesat de Sodiaal sau Lactalis.

UE spune că va permite reglementarea  volumului producţiei de lapte.

Cum putem noi, micii producători, forţa  aceste structuri să reglementeze volumul

în locul producţiei în cantităţi industriale  şi subcotării preţului la brânză.

Am fost în acele regiuni şi am văzut  problemele cu care se confruntă oamenii.

În pachetul privind laptele am inclus garanţii  privind zonele DOP şi IGP,

cu rezultate aparent pozitive  în regiuni din Italia şi Franţa.

Obiectivul a fost tocmai protejarea acelor  regiuni care produc brânzeturi specializate,

şi nu mi-a spus nimeni  că nu a dat rezultate.

Am susţinut recent o conferinţă  pentru alţi eurodeputaţi din Tirolul austriac,

unde sunt mulţi fermieri  producători în zonele de munte

şi fără îndoială vor fi supuşi  unor mari presiuni pentru a supravieţui.

Guvernele naţionale trebuie să dea dovadă  de flexibilitate, după părerea mea,

să utilizeze fonduri din pilonul II,  aşa cum fac unele.

Puteţi explica ce înseamnă pilonul II?

Pilonul II este zona  în care se pot injecta fonduri,

guvernul naţional  poate converti parţial primul pilon

în pilonul al doilea,  pentru a acorda sprijin direct.

Este şi o problemă socială.  Şi anume:

Eu cred că nu, nu vrem acest lucru,  ei aduc o contribuţie fantastică

pentru mediul înconjurător, munţii noştri,  regiunile în care ei trăiesc.

Revenim la costuri.  O altă întrebare din Germania.

Fermierii producători de lapte din Europa  se confruntă cu o nouă situaţie...

Pe de altă parte, expiră cotele de lapte,

deci circa un miliard de euro  din prelevarea suplimentară

va fi vărsat în bugetul UE  pentru agricultură -

bani de care fermierii au nevoie  pentru investiţiile lor.

că miliardul de euro din prelevarea  suplimentară ajunge înapoi la fermieri?

O întrebare foarte bună.  E un subiect foarte disputat.

Prelevarea suplimentară trebuie utilizată  pentru dezvoltarea sectorului lactatelor.

pentru că cunosc bine profitul imens  realizat de Comisie

ultima dată când a cumpărat lapte la preţul  de intervenţie de 18p şi l-a vândut cu 28p.

Niciun ban de acolo nu a ajuns înapoi  în agricultură, nu mai spun de lactate.

James Nicholson, vă mulţumesc,  ne revedem la anul, să evaluăm rezultatele.