În ultimii opt ani, trei cubanezi au primit Premiul Saharov pentru libertatea de gândire. Unii cred că e timpul ca Premiul să atragă atenţia şi asupra altor ţări în care sunt încălcate drepturile omului.

Reporter UE: Premiul Saharov 2010

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/15349984/m003-0103-ro.srt

Anul acesta, Parlamentul a acordat  Premiul Saharov lui Guillermo Fariñas.

Este a treia oară în opt ani  când PE onorează un disident cubanez.

EuroparlTV  a realizat un reportaj  despre polemica din jurul ediţiei 2010.

Premiul Saharov 2010  pentru libertatea de gândire

A făcut greva foamei de 23 de ori.  Ultima a durat 35 de zile.

Scopul său e acelaşi de fiecare dată:  apărarea libertăţilor cubanezilor.

Pe 8 iulie 2010, aflat la un pas de moarte,  a decis să oprească greva foamei

după ce guvernul cubanez a anunţat  eliberarea a 52 de prizonieri politici.

Noi recurgem la greva foamei  când nu mai avem alternative

sau când opoziţia pacifistă cubaneză  suferă lucruri inacceptabile.

introducerea democraţiei  reprezentative în Cuba,

în care vor avea un loc  chiar şi membrii actualei puteri.

printr-o tranziţie paşnică,  fără vărsare de sânge.

Doar 39 de deţinuţi politici au părăsit  închisorile cubaneze până în prezent.

Unul dintre ei, Marcello Cano Rodríguez,  a discutat cu noi pe internet.

Vrem să îi mulţumim  pentru gestul său decisiv.

Împreună cu Damas de Blanco,  a avut o contribuţie enormă

Am ieşit din închisoare,  dar nu suntem liberi.

Damas de Blanco e un grup  format din soţiile prizonierilor politici

care manifestează pentru eliberarea lor.

E a treia oară în opt ani când  Parlamentul onorează disidenţi cubanezi

prin premiul său  pentru libertatea de gândire.

Sunt ţări unde democraţia este  într-o stare mult mai gravă decât în Cuba.

unde apărătorii drepturilor omului  sunt ucişi, închişi,

unde au loc lapidări,  unde lupta lor este o grea povară.

Nu cred că drepturile omului se rezumă  la lupta împotriva regimului Castro.

Sunt şi alte colţuri ale lumii  care merită atenţie.

Totuşi, deputaţii au arătat din nou  cu degetul spre Cuba.

Am cîntrebat organizaţia  Amnesty International

dacă acest premiu a fost de folos  cubanezilor laureaţi în 2002 şi 2005.

Sardiñas, care era cel mai cunoscut  jurnalist disident din Cuba,

nu a fost arestat în 2003,  când colegii săi au fost arestaţi,

pentru că se afla în centrul atenţiei.

Grupul Damas de Blanco poate protesta  acum în fiecare duminică

fără a mai întâmpina rezistenţa poliţiei.

Cred că acest premiu  poate avea influenţă.

Însă premiul poate aduce  şi consecinţe negative.

Oleg Orlov, preşedinte  al asociaţiei Memorial,

este acuzat astăzi de calomnie  şi riscă trei ani de închisoare.

Asociaţia sa sprijină  apărătorii drepturilor omului în Rusia.

Însă acolo ea este acuzată  că i-ar sprijini pe terorişti.

Dacă Guillermo Fariñas va părăsi Cuba  pentru a primi în persoană premiul,

autorităţile i-ar putea interzice  să mai revină în ţară.

Nu cred că mă vor lăsa să vin  ca să ridic Premiul Saharov.

Nu voi numi pe cineva  care să mă reprezinte.

Voi veni să-mi ridic premiul  în ziua în care Cuba va fi liberă

şi voi putea circula fără restricţii,

aşa cum se spune în Declaraţia   Universală a Drepturilor Omului.

Voi veni să ridic premiul  la Parlamentul European.