Discuţiile dure şi obiectivele greu de atins ce au caracterizat conferinţa din Peru prefigurează un parcurs dificil până la summitul privind schimbările climatice de anul viitor, de la Paris, care-şi propune să limiteze emisiile de CO2. Însă, conform spus

Conferinţa asupra schimbărilor climatice de la Lima

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/11913221/n001-141212-001-ro.srt

Delegaţi din peste 190 de ţări  şi organizaţii s-au reunit în Peru

pe fondul solicitărilor pentru un acord durabil  şi al creşterii temperaturii globale.

Se vor face promisiuni  şi se vor lua angajamente,

atât din partea ţărilor bogate, cât şi a celor  în curs de dezvoltare. E un lucru bun.

Întrebarea este  - şi nu ştiu răspunsul -

dacă va fi suficient pentru a atinge ţinta  de limitare a încălzirii la maxim două grade.

Europa este reprezentată de eurodeputaţi

şi de comisarul pentru politici climatice  şi energie, Miguel Arias Cañete.

În octombrie, UE a fost de acord să reducă  nivelul de CO2 cu 40% până în 2030.

au semnat un acord comun  şi, pentru mulţi, surprinzător,

de a reduce nivelul emisiilor cu 28% în următorii  zece ani, alimentând speranţele la Lima.

Soluţii există, însă ele presupun curaj,

iar ţările noastre vor fi nevoite  să-şi părăsească zona de confort.

Mulţi militează pentru demolarea  zidului dintre ţările bogate şi cele sărace.

Însă cum, dacă săracii spun că bogaţii  trebuie să plătească costurile încălzirii globale,

iar bogaţii spun  că povara trebuie împărţită?

Cum rămâne cu strategiile pe termen lung?

Să eliminăm cauzele  prin măsuri de atenuare

sau să-i ajutăm pe cei afectaţi  să se adapteze la schimbări? Ori ambele?

axat pe măsuri de atenuare,  adaptare şi finanţare,

conform cu ultimele descoperiri şi dovezi,

un acord în care angajamentele  pot fi revizuite în mod regulat

şi care să rămână fezabil mult după 2020.

Conferinţa pregăteşte summitul ONU  pentru climă de anul viitor, de la Paris.

Veţi spune că este timp suficient pentru  a aplana neînţelegerile. Nu e chiar aşa.

Este clar că toţi sunt mult mai interesaţi  să încheie un acord

decât erau cu cinci ani în urmă,  la Copenhaga.

Însă problemele cu adevărat importante,  precum finanţarea, nivelurile de atenuare,

rolul fiecărui participant,  mecanismele de control şi evaluare

Din păcate, multe probleme spinoase  au fost amânate până la anul, la Paris.

O părere împărtăşită de mulţi peruvieni,  ca acest vânzător de peşte,

care a văzut cum scad populaţiile piscicole.

Toate aceste reuniuni, precum aceasta  şi cea de la anul, din Franţa,

poate ne vor uni şi ne vor face mai atenţi.

În ciuda compromisurilor,  delegaţii au mai remarcat încă un progres:

argumentele tot mai puţine  ale contestatarilor schimbărilor climatice,

confruntaţi cu realitatea creşterii  nivelului mărilor şi a topirii gheţarilor,

fenomene ce ameninţă  viaţa a milioane de oameni.