Înaintea summitului UE-Africa, studenţii îi pun eurodeputatului Patrice Tirolien întrebări despre puterea UE de a acţiona la unison în situaţii de conflict şi despre încercările Consiliului de a reduce finanţarea pentru dezvoltare.

Mai poate fi considerat ajutorul umanitar al UE drept o forţă globală de stabilitate?

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/11780079/n004-0005-rox.srt

Uniunea Europeană este principala  donatoare de ajutoare umanitare în lume.

O parte din acest ajutor  se concentrează pe ţările ACP,

adică ţările  din Africa, Caraibe şi Pacific.

Cu ocazia summitului UE-Africa,  de la 31 martie şi 1 aprilie, de la Bruxelles,

câţiva studenţi au dorit să pună  întrebări unui eurodeputat

Bună ziua, dle Tirolien.  - Bună ziua.

Bună ziua, dle Tirolien,  sunteţi membru al delegaţiei

şi membru al comisiei pentru dezvoltare  a Parlamentului.

Vă propun să începem  cu întrebările studenţilor.

Mai întâi, întrebarea lui Nafissatou,  studentă la drept. Să o ascultăm.

Se spune adesea că poziţia UE în lume

reprezintă o anumită stabilitate,  mai ales graţie ajutorului pentru dezvoltare.

însă în noiembrie,  în timpul redactării bugetului multianual,

Consiliul a încercat să reducă  Fondul european de dezvoltare.

Credeţi, ca şi colegii dvs. din PE,  că ar trebui menţinut măcar la acelaşi nivel?

Este adevărat că au fost formulate  propuneri care nu erau bune:

propuneri de scădere a FED - instrumentul  principal - Fondul European de Dezvoltare.

Propuneri de a reduce  nivelul acestei finanţări.

şi cred că François Hollande  a intervenit personal

pentru a se asigura  că bugetul FED este restabilit.

Ba chiar cred că FED a crescut cu 0,2%,

ceea ce cred că înseamnă că ajutorul  pentru ţările în curs de dezvoltare, din ACP,

a fost programat pentru 7 ani  în loc de 6 ani.

Şi, desigur, suma anuală  pentru acest ajutor a fost uşor majorată.

De data aceasta este un student,  Diallo Lamine,

care are o întrebare  despre politica externă a UE.

Aud întruna că UE  trebuie să acţioneze împreună.

Totuşi, când e vorba de reacţii  în conflicte ca acelea din Mali sau Siria,

UE nu vorbeşte niciodată într-un singur glas

şi arareori intervine împreună.  De ce?

E adevărat. E pentru că Europa  nu este încă o Europă federală.

Dar putem totuşi să luăm  mai multe decizii ferme rapid.

Politica externă  rămâne prerogativa statelor membre.

Exact, deci când Europa era formată  din 9 state, chiar şi 12,

putea interveni foarte rapid,  mai ales în Africa.

Dar, din păcate, centrul gravitaţional  al Europei s-a mutat spre est.

Urmează Marie-Madeleine, studentă  în ştiinţe politice la Louvain-la-Neuve,

Care consideraţi că este poziţia actuală  a UE în ce priveşte dezvoltarea Africii?

Europa are o poziţie foarte puternică.

Este adevărat că aceasta este oarecum  contestată din motive politice

de alte puteri emergente,  cum ar fi China.

Dar cred că ajutorul UE  pentru ţările africane este exemplar.

care va permite ţărilor africane -  dacă îşi respectă angajamentele -

care au fost asumate  prin Acordul de la Cotonou

să îşi asume responsabilitatea  pentru propria dezvoltare.

Şi nu este uneori perceput  de partea africană ca fiind o ingerinţă?

În vreme ce ajutorul din unele ţări  cum ar fi China, mă iertaţi că o spun,

vă construiesc un spital, dar în schimb  exploatez o mină de diamante.

Acaparez terenuri, apoi produc bunuri  pe care le export în acele ţări.

Deci cred că ajutorul UE, şi este un aspect  fundamental, e un ajutor pedagogic,

unul care va putea într-adevăr forma  aceste ţări pentru a deveni actori mondiali -

cu state care vor putea negocia  cu partenerii de la egal la egal.

Încheiem aici.  Dle Tirolien, vă mulţumim că ne-aţi primit.