Toate statele membre traversează o perioadă grea, deci nu e de mirare că negocierile privind salvarea Greciei de la faliment au fost atât de dificile, spune preşedinta Comisiei pentru afaceri economice şi monetare. Însă faptul că s-a ajuns în cele din urm

Interviul: Sharon Bowles despre lecţiile învăţate în urma crizei

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/14861782/N003-0053-RO.srt

Sharon Bowles, preşedintă a Comisiei   pentru afaceri economice si monetare,

vă aflaţi în miezul   celei mai interesante activităţi

desfăşurate în prezent în PE,   dată fiind criza.

Poate că nu este chiar atenţia   pe care v-aţi fi dorit-o.

E, cu siguranţă, foarte mult de lucru.

Avem pieţele financiare, chestiunile   legate de macroeconomie şi euro,

politica de concurenţă   şi rezultatele băncilor combinate

şi politica fiscală   şi cum banii săracilor ajung în cufăr.

Am putea spune că toate cele patru   departamente lucrează la maxim.

Ne aflăm într-o criză evidentă   creată de datoria Greciei.

Grecia nu este singura ţară.   Ar putea fi doar vârful icebergului.

Din punct de vedere istoric,   dacă revenim lansarea monedei euro,

se spune că fiecare stat membru   a utilizat o anumită sumă,

care, ca să spunem aşa,   a suferit tratamentul investiţie-bancă.

Dar a existat o voinţă colectivă   în acest sens,

întrucât lansarea monedei euro   şi eficienţa sa erau mai importante.

Eurostat a fost acuzat atunci   că nu a strâns informaţii mai exacte,

Trebuie să se bazeze pe informaţiile   furnizate de statele membre.

Toate trebuie să dea socoteală,   iar unele o fac într-un stil demodat.

Da, aşa este. În 2005, au vrut să acorde   mai multe puteri de audit Eurostat-ului,

dar iniţiativa a fost blocată   de statele membre.

E mereu o problemă   atunci când e nevoie de unanimitate.

În continuare, a fost creat   codul de conduită pentru statistici

şi, mai apoi, Comitetul consultativ   european pentru guvernanţă statistică,

pentru a încerca să privească   din exterior, cu ochi de expert,

Apoi, procesul de evaluare colegială,   prin care Eurostat plus un stat membru

merg să controleze   un alt stat membru, pe rând.

şi, atunci, am încercat să lupt   pentru mai multe puteri de implicare

pentru ca experţii statisticieni   din Comitet să-şi facă treaba.

pentru că nu am obţinut   unanimitate în Consiliu.

Într-adevăr, Germania, din nou,   a avut un cuvânt important de spus,

în timpul preşedinţiei germane:   'Nu, nu poţi face aşa ceva'.

Un reprezentant Eurostat a afirmat   că mai există titluri de creanţă,

Putem fi vreodată siguri   că s-au descoperit toate?

Nu poţi fi niciodată sigur   că cineva nu va comite o fraudă.

Există conexiuni,   există legături cu băncile.

Oamenii se mişcă şi vor apărea zvonuri.

dar nu exista puterea de a le investiga.

Întrebarea este: sunt toate aspectele   legate de securitizare negative?

Dacă ne uităm către alte domenii   în care Europa este interesată,

precum construirea   noii infrastructuri energetice,

acestea sunt proiecte mari de investiţii

care depind de procesul de securitizare,

în care primeşti bani în avans   pentru a construi,

în schimbul fluxului de venituri   care vor urma.

Deci există şi anumite proiecte   cu impact asupra bilanţului contabil,

în care securitizarea nu este   ceva negativ.

Deci doar pentru că a existat   o securitizare greşită,

care s-a ocupat de ipoteci   şi de active toxice,

despre care oamenii nu ştiau   cu siguranţă dacă e bună sau rea,

asta nu înseamnă că ar trebui   să o eliminăm.

De pildă, ştiu că unele oraşe din Italia   au primit bani în avans

în schimbul vânzării unor viitoare   tichete de parcare,

ceea ce reprezintă un exemplu   de securitizare.

şi a vinde parcarea cuiva   şi a primi banii?

Este un proces care se face   fără a se transfera activul.

Nu sunt sigură că acesta   a fost pachetul folosit.

avem toate iniţiativele de finanţare   public-privat,

Obţii ceva în schimbul   unui viitor flux monetar.

Dar asta îţi permite să faci   lucrurile mai rapid.

Credeţi că s-a învăţat ceva   din lecţia greacă?

Va reuşi ajutorul oferit de statele   din zona euro şi de către FMI

Greciei îi va lua mult timp   până când îşi va reveni.

Dar am tras vreo lecţie de aici?   Nu se va mai repeta?

Niciodată nu poţi spune niciodată.   Cred că am tras o lecţie.

care a scos, de fapt,   lucrurile la iveală...

Nu doar situaţia datoriei Greciei   a fost înrăutăţită de criză,

situaţia datoriilor tuturor statelor   a fost înrăutăţită,

aşa că ne simţim ceva mai puţin   generoşi în a ajuta.

A trebuit să negociem aceste lucruri   în circumstanţe foarte dificile,

când toată lumea duce lipsă   de bani lichizi.

Faptul că s-a negociat   în astfel de condiţii

arată tăria angajamentului   faţă de proiectul unităţii europene

şi nu poate decât să ne servească   în a merge mai departe.

În lupta noastă de a aplica   planurile de relansare în diverse state

şi de a reclădi baza fiscală   şi economiile noastre,

dar cred că avem puterea de a sta uniţi   în faţa acestor posibile probleme.

Sharon Bowles, vă mulţumesc.   -Şi eu vă mulţumesc.