În condiţiile în care şomajul a atins cote alarmante, viziunea eurodeputaţilor Phil Bennion şi Inês Zuber asupra unei pieţe a muncii stabile este supusă unui tir încrucişat de întrebări de către participanţi şi comentatori de pe reţelele virtuale.

Hangout: în căutare de soluţii pentru eradicarea şomajului

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/16432344/m004-0096-rox.srt

Nu aveţi un loc de muncă?  Care este soluţia?

Bună ziua şi bine aţi venit la cel mai recent  Google Hangout al EuroparlTV.

Transmitem din sediul  Parlamentului European din Bruxelles.

Subiectul ediţiei de astăzi este şomajul.

Situaţia nu este tocmai roz în Europa:  26 de milioane de cetăţeni sunt şomeri.

Avem programe şi iniţiative UE,  dar au acestea randament cu adevărat?

Ce soluţii să adoptăm  pentru a schimba situaţia?

Alături de mine se află eurodeputata Inês  Cristina Zuber, din grupul Stângii Unite,

şi eurodeputatul liberal britanic  Phil Bennion. Bună ziua şi bine aţi venit!

Telespectatorii pot participa la dezbatere  graţie cuvântului-cheie #EPHangout,

pe pagina Google+ a Parlamentului,  pe Facebook sau pe Twitter.

Iată şi prima întrebare pentru invitaţi.  Voi începe cu un studiu de caz.

Sunt avocată şi şomez de doi, trei ani.

însă nu reuşesc să-mi găsesc de lucru.  Am fost la nenumărate interviuri.

Economiile încep să mi se termine  şi nu ştiu ce să fac.

Să mă mut în altă ţară cu ajutorul  diferitelor programe oferite de UE?

Care sunt soluţiile? Doamnele au întâietate.

De fapt, începând cu anul viitor,  va intra în vigoare garanţia pentru tineri,

mecanism care se speră că va veni  în ajutorul celor până în 30 de ani.

Statele membre pot apela la acest mecanism

nu petrec mai mult de patru luni  fără să facă ceva,

fără să studieze sau fără un loc de muncă.

Este o modalitate practică de a finanţa  crearea de locuri de muncă.

Întrebarea mea este  ce fel de locuri de muncă vor fi create.

Vor fi doar stagii de ucenicie  sau de pregătire

sau va fi ceva mai sigur pentru viitorul  tinerilor? Asta ar fi problema.

O altă problemă este faptul că nu avem  prea multe fonduri pentru acest mecanism.

Avem la dispoziţie doar şase miliarde  de euro pentru următorii şapte ani.

Ce părere aveţi dv.? În scenariul prezentat,

înţeleg că m-aş încadra la "tineret".  Ce se întâmplă dacă am 32 de ani?

În acest caz, e cu totul altă problemă.

Garanţia pentru tineret e valabilă  sau va fi valabilă până la 30 de ani.

Inês a subliniat că este un buget mic,  de doar şase miliarde de euro.

Nici nu ne putem aştepta la un buget  mai mare din partea UE

pentru că bugetul UE în sine este foarte mic.

Aşadar e o problemă care este  de competenţa statelor membre.

aş zice că, în calitate de avocat autorizat,

te afli într-o poziţie mult mai bună decât  majoritatea tinerilor şomeri din Europa,

care sunt deficitari la capitolul pregătire.

Tu eşti bine pregătită.  Ai putea încerca activităţi voluntare.

În Marea Britanie, există  un Birou de Consiliere a Cetăţenilor,

în cadrul căruia tinerii avocaţi  îi ajută voluntar pe oameni.

În acest fel, avocaţii capătă experienţă  şi se familiarizează cu sistemul.

Să zâmbească şi să nu-şi piardă optimismul.

Prin urmare, sfatul dv. pentru un şomer  ar fi să încerce orice soluţie.

Să luăm acum o întrebare  de la unul dintre participanţii noştri.

Herlinde, de la Platforma socială,  bună dimineaţa!

Actualmente, în Europa se vorbeşte mult  despre crearea de locuri de muncă.

"Ce fel de loc de muncă?",  se pune întrebarea.

Pentru că un loc de muncă  nu mai este garanţia unui venit decent.

În unele dintre cele mai dezvoltate  economii ale Europei,

oamenii muncesc  chiar şi pentru 55 de cenţi pe oră.

Pe de altă parte, se remarcă o creştere  a numărului de contracte pe termen fix,

contracte fără program fix, locuri de  muncă voluntare şi cu jumătate de normă.

garantarea calităţii locurilor de muncă  şi a pieţei muncii în Europa?

Îi vom ruga pe eurodeputaţi să răspundă.  Mă adresez acum dumneavoastră.

Sunt circa cinci sau şase întrebări.  - Da, sunt câteva.

Salariul minim trebuie să rămână  de competenţa statelor membre.

În Marea Britanie, salariul minim este  de 6,30 lire, adică 7,50 euro pe oră.

S-a dovedit foarte eficace. Salariul minim  trebuie stabilit la nivel naţional.

Nu se poate să ai acelaşi salariu minim  în Grecia şi în Finlanda.

Nimeni n-ar mai avea loc de muncă  în Grecia.

Este de competenţa statelor membre.  Dacă măreşti prea mult salariul minim,

ajungem în zona concurenţei internaţionale.

Trebuie să înţelegem că suntem  la concurenţă cu China şi India,

cu ţări în care oamenii sunt dispuşi  să lucreze pentru mai puţin.

Aşadar trebuie să ne concentrăm...  - Dar asta nu e o scuză.

Nu trebuie să concurăm la capitolul cine  cere cel mai puţin, ci la capitolul calitate.

Herlinde vorbea  şi despre contractele fără program fix.

Acestea sunt la limita legalităţii.  - Aşa este!

În unele cazuri, contractele sunt abuzive.

Actualmente, Marea Britanie  caută modalităţi de a legifera

eliminarea clauzelor abuzive  din contractele fără program fix.

În cazul muncitorilor specializaţi  şi în vârstă este tipul ideal de contract.

Nu se pune problema interzicerii acestui  tip de contracte, ci a legiferării sale.

Pieţele muncii care dovedesc flexibilitate

sunt un lucru bun: ele creează  mai multe oportunităţi decât distrug.

Soluţia nu o reprezintă protejarea  pieţei muncii

pentru că, de fapt,  se protejează statu-quo-ul.

Cei care au locuri de muncă  nu mai pot fi concediaţi,

iar şomerii nu-şi vor găsi niciodată de lucru  pentru că angajatorii nu mai vor să angajeze.

Interlocutoarea menţiona cazul în care  solicitantul are competenţele necesare,

însă are parte de un contract  care nu-i garantează un loc de muncă sigur.

Nimeni nu-ţi poate garanta  un loc de muncă sigur.

Aşa este.  Nu se pune doar problema calificărilor.

De exemplu, în Portugalia există  foarte mulţi oameni bine pregătiţi,

cum ar fi doctori,  care predau în universităţi de stat,

care au contracte doar pe zece luni,  împărţite în două părţi egale,

pentru a nu fi plătiţi pe vară  sau în perioada Crăciunului.

Universităţile nu vor să plătească salarii  pe timpul vacanţelor etc.