Ţările ACP înregistrează progrese economice şi politice. Să fie actualul parteneriat ACP-UE depăşit? I-am întrebat pe preşedinţii Louis Michel şi Fitz Jackson ce se prefigurează după anul 2020.

Se impune schimbarea coordonatelor parteneriatului ACP-UE?

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/12144255/n003-0383-rox.srt

Între ţările ACP şi UE  există o relaţie specială.

În 2020 expiră parteneriatul nostru,  cunoscut şi ca Acordul de la Cotonou.

Ce îi va urma? Este UE în continuare  prietena cea mai bună a ţărilor ACP?

I-am întrebat pe copreşedinţii Adunării  Parlamentare Paritare ACP-UE,

Fitz Jackson şi Louis Michel,  cum cred că va evolua relaţia.

Acordul de la Cotonou expiră în 2020.  Ce se întâmplă apoi?

Mai ales în ce priveşte  finanţarea structurilor ACP?

Cu fiecare ţară,  structura relaţiei trebuie ajustată

pentru a ţine pasul cu schimbările în timp.

Şi cred că următoarea rundă,  post-Acordul de la Cotonou,

va încerca să ţină cont de aceasta în viitor.

Din perspectiva UE  se pun câteva probleme.

Nu ar fi mai bine de exemplu să avem  un parteneriat Africa-UE mult mai puternic

şi să mutăm ţările din Caraibe şi Pacific  înapoi în zonele lor respective?

Consorţiul ACP a fost creat pentru a da  un imbold economic membrilor săi.

40 de ani mai târziu, este iniţiativa un eşec?

Nu, dar aş merge ceva mai departe.  Nu a fost doar pentru a da un imbold,

este un mecanism de compensare  a anumitor distorsiuni

care existau anterior  în majoritatea ţărilor ACP.

Scopul său era să corecteze  acel dezechilibru care exista anterior.

Nu, nu ştiu de ce ne punem  problema unui eşec.

Ar trebui să ne gândim  unde ar fi ţările ACP fără ajutorul UE.

Să nu uităm că 60% din ajutorul public ACP  pentru dezvoltare provine de la UE,

Şi o diferenţă majoră este că asistenţa UE  este sub formă de donaţii, nu împrumuturi,

deci într-un fel ajutăm ţările ACP  să îşi plătească datoriile.

Şapte state din Caraibe au acorduri de  exonerare de obligaţia de a deţine viză UE.

Ar putea fi ele extinse  şi la alte ţări ACP?

Capacitatea statelor membre  ale grupului ACP de a migra

are o importanţă enormă  din perspectiva dezvoltării economice.

În ţările ACP nu producem  doar mărfuri, ci furnizăm şi servicii,

iar capacitatea lucrătorilor din ţările ACP

să acceseze pieţele Uniunii Europene  şi să furnizeze acele servicii

are o importanţă enormă  pentru ţările ACP.

Deci da, ne-ar plăcea ca ele să fie extinse,

Încerc să facem astfel încât relaţiile  noastre să fie scutite de vize,

pentru a permite acestor oameni  să călătorească,

mai ales când sunt parlamentari,  reprezentanţi ai instituţiilor.

Şi facem progrese.  Sper să rezolvăm în următoarele luni.

Nu sunt ajutoarele o modalitate  depăşită de a ajuta ţările ACP?

Nu ar trebui ca UE să ajute ţările ACP

asigurându-se că multinaţionalele  îşi plătesc taxele unde ar trebui?

Aşa cum încearcă să facă  Parlamentul European pentru UE?

Mă îngrijorează când aud constant critici  la adresa multinaţionalelor occidentale.

Cei care sunt vinovaţi în primul rând  de jefuirea bogăţiilor Africii

în mai multe ţări  nu sunt multinaţionalele.

Ţările partenere din Africa  trebuie să adopte un cadru.

Ţările din ACP nu au un apetit  sau o preferinţă pentru ajutoare.

Am spus întotdeauna că apreciem  mai mult asistenţa pentru dezvoltare

deoarece ajutorul provoacă dependenţă.

Iar ţările ACP vor să treacă  de la dependenţă la interdependenţă,

fără a neglija însă de unde venim  şi unde ne aflăm.