După ce primii doi piloni, meniţi să securizeze băncile şi să protejeze contribuabilii în caz de faliment bancar, au fost construiţi, vor conveni eurodeputaţii şi asupra celui de-al treilea şi ultim pilon?

Ultimul pilon al uniunii bancare: constituirea unui fond de protecţie a economiilor

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/11566700/n005-160310-001-ro.srt

În urma crizei financiare,  băncile rebele au fost îmblânzite.

Uniunea bancară a zonei euro  a fost aşezată pe trei piloni:

Banca Centrală Europeană, organism  de supraveghere a băncilor naţionale,

mecanismul de susţinere a băncilor  aflate în pericol de a da faliment,

mecanism intrat în vigoare în 2016,  şi ultima măsură, aflată încă în discuţie,

Ar fi fost mai bine să se creeze  o nouă instituţie,

care să supravegheze  sectorul bancar european.

Însă până şi atribuirea acestui rol BCE  este o soluţie mai bună

decât sistemul naţional fragmentat anterior,

în care statele membre concurau pentru  un sistem de supraveghere cât mai slab,

unul dintre factorii care a condus  la criza financiară.

Măsurile de salvare au fost omniprezente  pe durata crizei,

fapt ce a dus la creşterea datoriei publice.

În sistemul actual, de inspiraţie americană,  riscurile sunt gestionate de investitori.

Trebuie să evităm consecinţele nedorite  ale recapitalizării interne,

care, în loc să reducă riscurile,  le amplifică la capitolul lipsă de încredere.

Acest lucru presupune, în primul rând,  desăvârşirea uniunii bancare,

astfel încât garanţia depozitelor  şi mecanismul de sprijin să fie operaţionale,

şi folosirea instrumentului de recapitalizare  internă în mod echitabil şi proporţional.

Germania se opune în continuare  schemei de garantare a depozitelor,

susţinând că redistribuie riscul în UE.

Negocierile sunt în plină desfăşurare.