Dintre personalităţile care şi-au pus amprenta pe integrarea europeană, permiteţi-mi să vi-l prezint pe Paul Henri Spaak!

Evrica: Spaak "Dl Europa"

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/15646681/J003-0026-RO.srt

I se spunea 'dl Europa', dar Paul Henri  Spaak era, mai presus de toate, belgian.

Visul său era de a plasa Belgia  între marile puteri ale lumii.

Astfel a reuşit să contribuie  la fondarea Uniunii Europene.

Este unul dintre părinţii fondatori,  alături de Robert Schuman, Jean Monnet,

italianul Alcide De Gasperi  şi germanul Konrad Adenauer.

În 1941, cel de-al Doilea Război Mondial  era în plină desfăşurare.

Războiul l-a făcut pe Spaak, ministru  de externe, să devină pro-european.

Germania nazistă a invadat Belgia,  Olanda şi Luxemburg.

Pe timpul ocupaţiei, guvernele lor  s-au refugiat la Londra,

unde Spaak a ţesut legături  între cele trei state.

a fost aceea de a realiza o cooperare  monetară, economică şi vamală.

Visul său era de a scoate Belgia  din criză şi de a o face o mare putere.

Benelux s-a născut în 1944,  înainte de sfârşitul războiului.

Benelux: o abreviere pentru Belgia,  Olanda şi Luxemburg.

Mini-uniunea lui Spaak va fi un test  pentru viitoarea Uniune Europeană.

În 1948 se formează prima  Mişcare europeană.

Din 1945, mişcările de pace se înmulţesc  şi creşte ideea unei Europe unite.

În 1948, a fost fondată  Mişcarea europeană.

Aceasta uneşte bărbaţi şi femei  care visează la unirea europenilor.

Viitorii părinţi fondatori ai UE  se numără printre aceştia.

Paul Henri Spaak a fost unul  dintre primii preşedinţi.

Accept mai mult decât bucuros  acest paşaport,

cu atât mai mult cu cât,  după cum aţi auzit, e ilegal.

Primul rezultat va fi acela  de a mă trezi în închisoare

în oricare din cele şase ţări  ale comunităţii unde îl voi folosi.

Spaak şi partizanii Mişcării europene  vor aştepta peste 40 de ani

pentru a circula liber şi 10 ani pentru  ca CEE, Comunitatea Economică Europeană,

Dar cărbunele şi oţelul vor putea  să traverseze graniţele.

În 1951, a fost creată CECO, Comunitatea  Europeană a Cărbunelui şi Oţelului.

CECO a fost creată de Franţa, Germania,  Italia şi Benelux.

Cele 6 state îşi pun în comun producţia  şi comerţul cu cărbune şi oţel.

Pentru a face parte din CECO,  cele şase au căzut de acord

să-şi cedeze o parte din independenţă  unei organizaţii plasate deasupra lor.

În această comunitate,  au învăţat să lucreze împreună.

Paul Henri Spaak a condus  lucrările CECO.

Spaak a apărat ideea  unei Europe politice şi mai puternice

şi a luptat pentru crearea  unei Comunităţi Europene pentru Apărare.

Este vorba despre CEA. Un eşec.  Am mai discutat despre ea aici.

Franţa a respins planul în 1954.  În ciuda eforturilor lui Spaak,

aceasta a refuzat să formeze  o armată comună cu Germania.

A fost o lovitură grea  pentru apărătorii Europei politice.

Dar Spaak a reacţionat,  alături de ceilalţi părinţi fondatori.

În 1955, europenii au dorit  să întărească

au dorit să continue  integrarea europeană.

A fost înfiinţat un comitet pentru  a studia o posibilă piaţă comună.

În fruntea comitetului s-a aflat  Paul Henri Spaak.

El a convins cele şase state  să semneze un acord economic

şi, la 25 martie 1957, Franţa,  Republica Federală Germania,

Acest acord a creat CEE,  Comunitatea Economică Europeană.

Cele şase plănuiau să închidă vămile  şi să favorizeze comerţul şi economia.

Scopul era acela de a construi o Europă  capabilă de a influenţa lumea.

Aşa a ajuns Spaak, premierul belgian,  dl Europa.

Fără el, Uniunea Europeană  poate nu ar fi existat.

El va deveni, pe rând,  Preşedinte al Consiliului Europei,

Preşedintele Adunării parlamentare  a CECO

şi Secretar General al NATO,  până în 1961.

S-a retras din viaţa politică în 1966

şi a murit pe 31 iulie 1972,  la Bruxelles.

În inima capitalei Europei, o aripă  a PE este numită în onoarea lui.