Criza a demistificat oarecum conceptul "prea mare pentru faliment". Participanții la emisiune o întreabă pe Sharon Bowles în ce măsură va putea mecanismul unic de rezoluţie să salveze bănci.

Salvarea băncilor falimentare: Cine va achita acum factura?

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/11794452/n004-0006-ro.srt

Criza economică şi financiară  a fost urmată de numeroase măsuri.

Cea mai mare schimbare  va aduce o uniune bancară

şi, foarte important, un mecanism unic  de rezoluţie pentru controlul băncilor.

Dar va fi suficientă noua structură? Vorbim  cu eurodeputata britanică Sharon Bowles.

Nu prea înţeleg cum aţi putut  să acceptaţi un acord

privind rezoluţia bancară,  când toată lumea ştie că nu va merge.

Se pune problema guvernanţei  care este mult prea complexă,

mai este apoi insuficienţa resurselor,  astfel că, în cazul unei noi crize bancare,

guvernele vor trebui din nou să intervină.

Nu va merge. Cel puţin aşa vă spune  acest domn, un profesor.

Nu cred că situaţia  este chiar atât de sumbră.

De fapt, nu putem avea genul de sistem  pe care ni l-am dori

şi care să funcţioneze  în baza tratatelor actuale.

Nu putem opta pentru o soluţie care ar fi  probabil perfectă pentru toată lumea

fără să modificăm tratatul,  aşa că aceasta mai are de aşteptat.

Sistemul pe care îl avem a fost optimizat

în baza propunerilor formulate de Consiliu.

Deciziile pot fi luate într-un weekend.

Majoritatea deciziilor sunt luate  de comitetul unic de rezoluţie.

Dacă acesta nu este de acord,  pentru că include diferiţi reprezentanţi

ai comitetelor de rezoluţie  ale statelor membre,

atunci cei patru membri permanenţi  iau decizia.

În câteva situaţii,  în cazul utilizării intensive a unui fond,

atunci apare un nivel în plus,  dar nu e aşa de complicat.

Deci cu alte cuvinte, dvs. spuneţi  că un nou dezastru bancar

nu mai este posibil, am înţeles corect?

Nu am spus că un nou dezastru bancar  nu mai este posibil deloc.

Sunt sigură  că va mai fi un dezastru bancar.

Marea întrebare se referea la control,  dar unde va fi controlul politic?

De regulă, ce s-a întâmplat  este examinat în retrospectivă

şi îmi imaginez că la fel vor sta lucrurile  şi de această dată.

Dacă este nevoie,  vor fi anchete parlamentare.

Dacă e nevoie, vor fi anchete parlamentare  în statele membre afectate.

Să trecem la următoarea întrebare.  Subiectul e cam acelaşi.

Economia europeană  este finanţată 80% de bănci.

Noile reglementări au fost necesare  pentru un sistem bancar mai sigur.

Iar aceste noi reglementări  nu vor însemna un cost suplimentar

Întâi şi întâi,  am avut criza financiară

cauzată de o exuberanţă exagerată  şi de lucruri care nu erau corecte

în sistemul financiar, cu securitizarea,  creditele ipotecare subprime şi altele.

De atunci am avut scandaluri  cu ratele împrumuturilor interbancare,

am avut vânzarea de produse inadecvate,  iar acum poate că e ceva pe piaţa valutară.

Deci veştile proaste vin după veşti proaste.

Iar răspunsul autorităţilor  de reglementare a fost

că oricine are în administrare banii altcuiva

trebuie să fie sub supraveghere  printr-un nivel adecvat de guvernanţă,

de fapt un nivel  mai mult decât adecvat de guvernanţă.

A trebuit să exagerăm  pentru a crea încredere.

şi vedem deja că,  odată ce am reclădit cât de cât încrederea,

cum ar fi poate securitizarea,  pentru că am demonizat global securitizarea

deşi anumite aspecte ale ei  sunt pozitive şi necesare.

Aceste evaluări vor avea loc  şi probabil vor fi o preocupare

a următorului Parlament şi următoarei  Comisii, deci aceasta se va întâmpla.

În ce priveşte creşterea, planul iniţial  de acţiune privind serviciile financiare

a costat, conform estimărilor,  o jumătate de procent din PIB.

Orice e mai ieftin  decât o altă criză financiară.

O întrebare pe care ar putea s-o pună  oricine, dacă s-a schimbat ceva.

Aş vrea să ştiu dacă următorul  Parlament European

va întreba viitorul comisar DG MARKT  dacă el sau ea

va lucra pentru eliminarea conceptului 'prea  mari pentru faliment' în sectorul financiar.

Prea mari pentru faliment.  Se mai poate vorbi încă în acest fel?

Va întreba următorul Parlament comisarul?

Sunt sigură că următorul Parlament  îl va întreba pe comisar ce e de făcut.

Şi, desigur, se discută deja  despre separarea structurală.

Cred că este o problemă  cu separarea structurală

deoarece toate băncile europene vor trebui  să respecte regula Volcker din SUA

care exclude complet din grup  anumite instrumente financiare derivate.

Dacă mai impui şi măsuri de protecţie  pe lângă ceva ce este complet separat,

singura cale economică  prin care o bancă poate face acest lucru

este să spună: aceasta duce la distrugerea  totală a modelului bancar universal.

Şi ştiu că sunt mulţi miniştri  cărora nu le surâde ideea.

să vedem dacă putem proceda şi altfel.

Eu aş spune şi să ne uităm,  eventual, la structuri

în care băncile şi managerii de active  sunt interconectaţi.

Sharon Bowles, mulţumesc pentru interviu.

Vă dorim toate cele bune.  - Mulţumesc.