Dacă suferiţi un accident în timp ce vă aflaţi într-o altă ţară din UE, îngrijirile medicale n-ar trebui să vă mai coste o avere, deşi s-ar putea să vă dea totuşi bătăi de cap.

Asistenţa medicală în străinătate: ca şi cum aţi fi acasă?

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/16529665/j005-0012-ro.srt

Să ne imaginăm că sunteţi la schi  într-o altă ţară din Uniunea Europeană.

Un accident se poate întâmpla cu uşurinţă.

Trebuie să vă operaţi imediat  şi, desigur, pe loc.

Când reveniţi acasă  cheltuielile vă vor fi rambursate

de ţara la care plătiţi contribuţii  la sistemul de asigurări sociale,

însă numai în limita costului  aceluiaşi tratament din ţara aceea.

Un alt exemplu:  locuiţi într-o zonă de frontieră,

iar spitalul cel mai apropiat  este situat în ţara vecină.

Nu se pune problema să pierdeţi timpul  pentru a vă deplasa la spitalul din ţara dvs.

La întoarcere, şi aceste cheltuieli vă vor fi  rambursate de sistemul de asigurări sociale.

Tratament dentar mai ieftin  în altă ţară - este acesta turism medical?

Poate că da, dar libera circulaţie a serviciilor  şi persoanelor în Uniune o permite.

Din 2011, directiva europeană  privind asistenţa medicală transfrontalieră

încurajează această mobilitate  şi libera alegere de către pacienţi.

Fiecare ţară  are un punct naţional de contact.

Pacienţii pot obţine acolo informaţii clare  despre opţiunile de tratament,

în cazul asistenţei medicale  primite într-o altă ţară din UE.

Însă în unele cazuri e obligatorie autorizaţia  prealabilă din partea ţării de afiliere.

De exemplu, dacă spitalizarea  include cel puţin o noapte

sau în cazul procedurilor  specializate costisitoare

sau al celor considerate grave,  utilizând echipamente specializate.

Răspunsul poate fi negativ dacă ţara  de origine are motive să se îndoiască

de calitatea tratamentului  oferit de prestatorul serviciului

sau dacă acelaşi tratament e disponibil  în ţară 'într-un interval rezonabil'.

Însă această noţiune  nu a fost definită clar de statele membre.

asistenţa de lungă durată -  fără servicii de asistenţă personală,

sau programele publice de vaccinare  împotriva bolilor infecţioase.

În aceste condiţii, în prezent  doar 1% dintre cetăţenii europeni

apelează la asistenţa medicală  transfrontalieră.