Într-un interviu înregistrat puţin înaintea atentatelor de la Paris, eurodeputata franceză Rachida Dati vorbeşte despre ce ar trebui să facă Europa pentru a împiedica organizaţiile teroriste să radicalizeze şi recruteze cetăţenii săi.

Cum poate fi prevenită radicalizarea?

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/11935277/n004-0036-ro.srt

O premoniţie, astfel poate fi descris  interviul care urmează.

El a fost realizat cu două zile  înaintea atacurilor de la Paris.

Cum pot fi combătute  radicalizarea şi recrutarea cetăţenilor UE

La iniţiativa eurodeputatei Rachida Dati,

dezbaterea este demult deschisă  în Parlamentul European.

În raportul său, răspunsul este fără echivoc:

e necesară mai multă coordonare  şi cooperare între statele membre.

I-am prezentat întrebările  transmise de diferiţi actori din domeniu.

Rachida Dati, numărul este impresionant:

peste 5.000 de persoane, mai ales tineri,  au plecat în ultimii ani în Siria sau Irak.

Am trimis raportul  mai multor persoane care l-au citit

şi care au o mulţime de întrebări pentru dvs.

Prima este din Franţa,  din partea Consiliului Musulmanilor. Iat-o.

Nu se impune de urgenţă examinarea de  către statele membre a manualelor şcolare

şi revizuirea cunoştinţelor  transmise generaţiilor viitoare

care vor trăi într-o perioadă  diferită de a noastră,

şi implicit şocul necunoaşterii reciproce

şi pentru a încuraja  aptitudini critice mai dezvoltate.

Cum intenţionează UE  să clădească o politică comună

pentru a preveni radicalizarea tinerilor?  Vă mulţumesc.

Evident, întrebarea vizează educaţia.

Chestiunea educaţiei se situează în centrul

acestui subiect grav, acestui flagel  reprezentat de radicalizare.

Există şcoli cu probleme sociale reale

care îi împing pe unii dintre tinerii noştri  să nu se mai identifice cu naţiunea lor.

Se identifică  prin cel mai mic numitor comun,

care uneori poate fi religia,  o pervertire a religiei.

Dar trebuie luat în calcul...  Lucrurile se complică...

După cum ştiţi, educaţia  este o competenţă naţională.

Ajungeam acolo.  Cum puteţi vorbi de Europa...

Fiecare are propria sa istorie.  În Anglia abordarea e complet diferită

de cea comunitară din Franţa,  chiar şi Germania.

Deci cum se face astăzi prevenirea?  Prin educaţie.

Deci fiecare ţară trebuie mai întâi  să aibă o politică

care vizează inegalităţile.  Şi mai întâi la şcoală.

În Franţa, inegalităţile  s-au accentuat şi adâncit în şcoli.

E o tendinţă în toată Europa?  - Da, desigur.

Deoarece, dacă vreţi, subiectul a avut  de la început o mare încărcătură socială.

Deci... În Europa am fost aplaudaţi  pentru modelul nostru de integrare.

Chestiunea astăzi este - aşa cum  ne-a venit greu mult timp să acceptăm

că politicile noastre imigraţioniste  trebuie să fie europene,

astăzi politica de integrare  trebuie să fie europeană.

Să trecem la Danemarca,  o ţară afectată la rândul ei de terorism.

Acolo abordarea este puţin alta,  mai ales în ce-i priveşte pe cei care revin.

În eforturile noastre de deradicalizare,  radicalizarea online e un mare obstacol.

Ştim că serviciile secrete  monitorizează internetul,

că se închid şi se interzic site-uri.

În şcolile noastre  încercăm să îi învăţăm pe tineri

cum să se comporte şi să navigheze  în siguranţă pe internet,

dar tot mai vedem tineri  care sunt radicalizaţi prin internet.

Ce aţi face dvs. în această situaţie?

Este marea problemă. Radicalizarea  şi jihadismul se fac în două moduri.

Ele se fac prin internet sau în închisoare.

Majoritatea adolescenţilor se radicalizează  pe internet sau în închisoare.

Am formulat propuneri pentru a  responsabiliza penal giganţii internetului,

pentru că internetul nu poate spune că  este un simplu canal prin care trece totul.

În prezent toate organizaţiile jihadiste,  toate organizaţiile criminale şi teroriste

folosesc internetul pentru a atrage,  pentru a recruta persoane.

Ministerul de Interne din Franţa  poate solicita giganţilor internetului

să elimine conţinut.  Aceştia sunt responsabili.

Dar când vedem volumul masiv  de informaţii online, apelurile la jihad,

videoclipuri realizate mult mai bine  decât cele ale guvernelor din Europa...

Cum se poate proceda în practică?  - Giganţii internetului pot...

Ei obţin profituri mari prin difuzarea  acestor videoclipuri şi de pe aceste site-uri.

De ce? Datorită publicităţii  care le înconjoară.

Ar putea fi o problemă fundamentală  în întrebarea acestui avocat, dl Martins.

Avocat în drept penal la Bruxelles.  Iată întrebarea.

Dnă Dati, nu credeţi  că pentru prevenirea radicalizării

ar trebui rezolvată mai întâi problema  geopolitică din Orientul Mijlociu?

Să spunem aşa:  de la intervenţia occidentalilor,

situaţia a devenit încă de acum câţiva ani  complet imposibil de gestionat.

Toată lumea cunoaşte problema geopolitică,  de aceea aţi reacţionat la ea.

Nu are dreptate când spune, se poate  acţiona simultan în două direcţii,

dar nu e momentul găsirii unei soluţii?

Nu, toate subiectele sunt legate.  Astăzi este important să putem...

Să combatem inegalităţile  începând de la şcoală.

În ce priveşte chestiunea geopoliticii,

avem o responsabilitate în Siria,  în Irak, în Afganistan.

Avem o responsabilitate.  Dar nu numai noi.

Statele din Golf au şi ele o responsabilitate.

Mă întristează faptul că politicile europene  şi argumentele politice europene

nu includ asumarea de către Arabia Saudită  a unui rol în ce se petrece acum în lume.

O ultimă întrebare. Opinia reprezentanţilor  penitenciarelor din Marea Britanie,

ceea ce ei numesc o declaraţie  despre ce doresc să facă.

Tratăm ameninţarea radicalizării  cu toată seriozitatea

şi colaborăm cu multe organizaţii  pentru programe de intervenţie în închisori.

Am adoptat măsuri  pentru combaterea radicalizării,

inclusiv transferul deţinuţilor  la alte penitenciare,

segregarea atunci când este cazul  şi colaborarea cu capelanii din închisori.

Cum s-a anunţat anterior,  ministrul a solicitat o analiză

despre cum combatem ameninţarea  extremistă şi radicalizarea în închisori.

Pentru ei, problema este clar la nivelul  închisorilor. Un termen mă şochează: