Aţi fi de acord să consumaţi carne provenită de la descendenţii unor animale clonate? Analizăm diversele aspecte legate de clonare: bunăstarea animalelor, siguranţa alimentară şi trasabilitatea.

Reporter UE: Clonarea animalelor

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/19164353/M003-0124-RO.srt

Aţi fi de acord să consumaţi  carne provenită de la animale clonate?

Nu ştiu dacă este sigură.  - Nu vreau ca animalele să sufere.

Nu m-aş atinge de ea  fiindcă nu există studii suficiente.

Şase din zece europeni nu sunt dispuşi  să consume carne clonată.

Urmăriţi o anchetă  despre siguranţa alimentară,

bunăstarea animalelor  şi trasabilitatea produselor.

Marguerite pare a fi un viţel oarecare.

Cu toate acestea, este o clonă,  prima vacă clonată în 1998 la INRA,

Institutul Naţional  de Cercetări Agronomice din Franţa.

Clonarea se face cu acest tip de aparat.

Clonarea reprezintă reproducerea  unui individ în absenţa fecundării.

Principalul obiectiv al clonării  în sectorul agroalimentar

este reproducerea unor animale de elită,

selectate din punct de vedere genetic  pentru a produce mari cantităţi de lapte

sau carne cu caracteristici particulare.

Aceste animale sunt clonate  pentru a deveni procreatori de elită

care se vor reproduce pe cale naturală  cu alte animale neclonate.

Ele nu sunt destinate consumului,  chiar dacă sunt imposibil de identificat.

cantitatea de grăsime,  dar şi calitatea acesteia sunt aceleaşi.

Deci nu există diferenţe  în ceea ce priveşte calitatea produselor.

La fel a concluzionat şi Agenţia Federală  Americană pentru Siguranţa Alimentară.

Însă Autoritatea Europeană pentru  Siguranţa Alimentară e mai prudentă.

Ea declară că nu au fost depistate  diferenţe privind siguranţa alimentelor.

Dacă aspectul nutriţional a fost de ajuns  în SUA pentru a da undă verde clonării,

UE a analizat  şi aspectul etic al problemei.

Am discutat cu un membru al Grupului  pentru etică de la Comisia Europeană.

Nu e ceva dăunător,  nu e ceva ce ar trebui interzis

pentru că ar cauza mari probleme  pentru consumatori. Nu e cazul.

Pentru puţinele avantajele care există,

există dezavantaje  privind bunăstarea animalelor

şi riscul de reducere a biodiversităţii.

o soluţie ar putea fi un cod de conduită  al acestei noi tehnologii,

respectând atât bunăstarea  animalului clonat,

cât şi cea a animalului donator de celule.

În UE, clonarea animalelor e practicată  în mai puţin de zece laboratoare.

Institutul Naţional Francez de Cercetări  Agronomice a făcut un pas mai departe

monitorizând gestaţia,  viţelul în perioada post-natală,

precum şi evoluţia clonelor  pe termen lung.

Au fost create o întreagă infrastructură  şi servicii veterinare adaptate.

Accentul se pune pe riscul de dezvoltare  incorectă a placentei în timpul gestaţiei.

Prin ecografie şi tehnici imagistice  sofisticate monitorizăm

Dacă observăm anomalii  - fiindcă nu ştim cum să le tratăm -

pentru ca vaca şi fătul să nu sufere.

În ce priveşte trasabilitatea şi etichetarea  sistematică a acestor produse,

aşa cum ceruse PE pentru a garanta  consumatorilor libertatea de a alege,

Practic ar fi posibilă  depistarea animalelor clonate

şi probabil şi a descendenţilor acestora.

Teoretic, e posibil să depistezi chiar  şi a doua, a treia sau a patra generaţie,

însă, practic, este mult mai dificil,  deci nu cred că ar fi o variantă.

Chiar dacă în Europa  e puţin probabil în prezent să cumpărăm

produse provenite de la animale clonate  sau de la descendenţii acestora,

trebuie ştiut că 2,5% din sperma  utilizată pentru reproducerea bovinelor

unde nu există norme privind  trasabilitatea animalelor clonate.