Ţi-e poftă de o friptură clonată? Blink investighează cum şi de ce sunt clonate animalele şi întreabă experţii dacă ştim cu adevărat ce ajunge în farfuriile noastre.

De la A la Z: C de la 'clonare'

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/15550547/J002-0081-RO.srt

Salut! Bine aţi venit la 'De la A la Z'.

Clonarea este o tehnică ce permite  crearea unei copii a unui organism viu

Scopul: îmbunătăţirea calităţii  animalelor de fermă.

Şase din zece europeni nu ar consuma  alimente produse prin clonare.

E vorba de reproducerea unor animale,  şi nu oameni sau roboţi.

Să facem o investigaţie  de la clonă până la farfurie!

În teorie, pentru a obţine un viţel,  o vacă trebuie fecundată de un taur.

Însă nu şi pentru a obţine o clonă.

Marguerite, de exemplu,  a fost creată într-un laborator al INRA,

Institutul Naţional Francez  de Cercetări Agronomice.

S-a întâmplat în acest aparat,  într-o lume minusculă. Să vă arăt!

Pentru a o clona pe Burger,  o vacă care are calităţi deosebite,

trebuie să obţinem toate informaţiile  privind caracteristicile sale.

Aceste informaţii se găsesc în gene,  care se află în nucleul celulelor.

Mai avem nevoie de o celulă reproductivă:  un ovul de la Cheese.

Înlăturăm nucleul celulei de la Cheese

şi unim acest ovul cu celula de la Burger  cu ajutorul unui mic şoc electric.

Noua celulă se divizează singură.  Acum este un embrion.

El nu conţine decât genele lui Burger.

Când s-a dezvoltat suficient,  este introdus în burta lui Cheese.

Peste câteva luni se naşte un viţel -  este Burger 2, nu Cheese Burger.

În Europa, mai puţin de zece laboratoare  practică clonarea animalelor de fermă.

Industria alimentară e interesată  de aceste cercetări.

Astfel ar putea să aleagă animalele  cu cele mai bune gene:

cele care produc cel mai mult lapte  sau carne de cea mai bună calitate.

Aceste animale ar putea fi copiate  pentru a îmbunătăţi şeptelul.

Se urmăreşte crearea  unor clone exemplare precum Burger 2

care nu vor fi folosite decât  la reproducerea cu animale neclonate.

Animalele clonate  nu sunt destinate consumului.

Obiectivul este reproducerea  celor mai bune exemplare.

Generaţiile viitoare sunt bune  pentru a fi consumate.

Însă cum se poate face diferenţa  dintre o clonă şi exemplarul original?

Cantităţile de proteine  şi grăsimi sunt aceleaşi.

Deci nu există diferenţe  în ce priveşte calitatea produselor.

Statele Unite au aprobat consumul  de carne provenită de la animale clonate.

Agenţia americană  pentru siguranţă alimentară spune

că putem consuma clone fără niciun risc.

Hei, opriţi-vă! Nu aveţi voie să mă clonaţi!  Nu sunt un animal!

Nu este dăunătoare,  nu se poate spune că trebuie interzisă

fiindcă ar prezenta mari riscuri  pentru consumatori. Nu este aşa.

Deci, în UE, consumul de alimente  clonate nu este recomandat...

PE vrea ca aceste produse  să fie identificabile şi etichetate clar

astfel încât consumatorii să poată alege  dacă să le consume sau nu.

În UE e puţin probabil ca animale clonate  să ajungă la măcelărie,

Practic ar fi posibilă identificarea clonelor  şi probabil şi a descendenţilor lor.

Teoretic pot fi identificate  a doua, a treia şi a patra generaţie,

însă, în practică, e mult mai dificil,  deci nu cred că e realizabil.

însă importă mii de tone de carne  din SUA, Canada şi Argentina,

unde nu există un sistem de identificare  a descendenţilor animalelor clonate.

Aceasta a fost ediţia C de la 'clonare'.

Vă reamintesc că este interzisă  clonarea fiinţelor umane. Pe curând!