În Belgia, o femeie din trei este victima unui act violent la un moment dat în viaţă. EuroparlTV a cunoscut câteva dintre femeile care încearcă să-şi refacă viaţa.

Reporter UE: Violenţa conjugală

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/16226381/m003-0241-ro.srt

Noi, ca femei, ne-am săturat de percepţia

că violenţa împotriva femeilor  e un fapt de viaţă, că n-ar fi importantă.

În germană e "Kavaliersdelinquent",  delincvenţa cavalerilor.

Trebuie să înceteze, pentru că drepturile  femeilor sunt drepturile omului.

N-am înţeles niciodată de ce violenţa  contra femeilor e doar problema lor.

Anul acesta, Parlamentul a luat parte  la dansul planetar 'One Billion Rising'

EuroparlTV a cunoscut  câteva din aceste femei şi bărbaţi.

Deci s-au împlinit vreo trei, patru luni.

Încetul cu încetul,  încerc să mă regăsesc.

Ai nevoie de mult curaj  să te redresezi.

Pentru lucrurile cotidiene, mersul  la serviciu sau trezitul dimineaţa,

ai nevoie de mai mult curaj  decât altcineva.

Corinne a plecat de acasă  după şase ani de violenţe şi umilinţe,

uneori în faţa copiilor ei  care o auzeau plângând.

Pentru a scăpa, a trebuit  să-şi lase copiii în străinătate

unde fostul ei soţ s-a întors să locuiască.  Violenţele erau zilnice.

Mă întreba:  'Ai văzut cutare lucru?'

şi ai fi zis că era un înger  care se transforma în demon.

Începeau loviturile, pumnii,  când cu o mână, când cu alta.

'Iartă-mă. Nu ştiu ce a fost cu mine.  O iau razna.'

Corinne a găsit curaj într-un centru  pentru femeile agresate,

Solidarité Femmes, la La Louvière,  la 50 km de Bruxelles.

Astăzi, Corinne se întâlneşte  cu grupul său de femei

pentru un stagiu de pictură colectivă.

Trebuie să fie un motiv.  - Ideea este de a te elibera.

reuneşte femeile care au avut  dificultăţi să se exprime.

şi pot desena orice.  Vine din interior.

Când fiecare soare prinde contur,  şefa centrului vine să admire tablourile.

să-l putem oferi cadou fiecărei femei  când pleacă.

Suntem în această clădire de 30 de ani.

Deci a trecut o vreme.  30 de ani e multişor.

Când femeile sosesc, cunosc  alte femei cu experienţe similare.

Una din particularităţile  violenţei domestice

este izolarea aproape totală  în care trăiesc aceste femei.

Aşa stau lucrurile indiferent  de mediul social. Sonia, de exemplu.

Tocmai a sosit la centru.  Avea o carieră frumoasă la Bruxelles,

apoi a apărut un partener violent  şi totul s-a schimbat.

Calvarul ei a început în urmă cu cinci ani.

A depus 27 de plângeri  la diferite secţii de poliţie.

Fostul ei partener e în continuare liber.

Nu există o coordonare  între diferitele secţii de poliţie.

ei nu cunosc întregul trecut  al persoanei violente.

Trebuie să am la mine  toată documentaţia.

Când mă văd cu faţa tumefiată,  nu mă recunosc.

Sunt îngrozită. Frica a devenit  sentimentul predominant pentru mine.

Problema este că, în violenţa conjugală,

între depunerea plângerii şi intervenţia  justiţiei trece un anumit timp.

Şi, adesea, aceste femei  se întorc la partenerii lor.

Parchetul zice 'Pentru salvarea căsniciei  nu ne băgăm.' O mare eroare.

Deci eu voi fi atacatorul,  tu, persoana care se apără.

În Belgia, o femeie din fiecare trei  este supusă violenţelor.

Mai rău, în prezent, 75% din plângeri  sunt închise fără alte urmări.

Centrul Praxis organizează cursuri pentru  responsabilizarea bărbaţilor violenţi.

Cuvântul de ordine este toleranţă zero  faţă de violenţă.

Acesta este participantul  care vine astăzi în grupul tău.

În prezent membrii grupului  sunt mai în vârstă sau mai tineri?

Violenţa nu este pierderea controlului,

este preluarea controlului  asupra altei persoane.

Când ceri să descrie ce simt,  spun 'Strâng pumnii,

mi se strânge stomacul,  încep să clipesc.'

Acest bărbat a reuşit  să-şi controleze impulsul

Dar corpul este cel care trebuie  să înţeleagă. Adânc în sine, cum spun.

Această persoană nu mă respectă.  Bun, înţeleg asta raţional.

Apoi trebuie să spui  'Acum mă ridic şi plec.'