Visul eurodeputatei Diana Wallis de a deveni liderul grupului ALDE s-a prăbuşit după intrarea în cursă a fostului prim-ministru belgian, Guy Verhofstadt. Ea ar fi fost una dintre puţinele femei din Parlament ajunse lider de grup. În ciuda acestui eşec, ea

Interviul: Bariere invizibile în calea ascensiunii politice (versiunea extinsă)

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/14589765/P005-00071-L-RO.srt

Diana Wallis, sunteţi liberal-democrată   din Yorkshire, realeasă pentru ALDE.

Se credea că este posibil   să deveniţi noul lider al grupului,

dar aţi cedat poziţia în favoarea   lui Guy Verhofstadt. De ce?

Am candidat de mult timp   şi, normal, am avut speranţe,

dar nu poţi ştii niciodată   când apare altcineva.

În cazul meu, aşa s-a întâmplat.   În ultimul moment.

Fost prim-ministru din familia liberală,   este foarte cunoscut.

În ultimele zile mi-am spus:   'E ca şi cum Tony Blair

ar fi apărut în grupul Socialiştilor,   sau Angela Merkel în grupul PPE.'

Trebuie să recunoaştem că aceşti   oameni au un anumit statut.

Au o anumită aură care îi înconjoară.

Trebuie să spun că unii colegi   m-au sprijinit până la capăt.

Ca rezultat, sper să devin, din nou,   vice-preşedinte al Parlamentului.

Ştiu că prima preşedintă   a Parlamentului ales a fost din...

Simone Veil vedea din familia liberală.

Aţi fi fost un grup având drept lider   o femeie.

Privind în jur în noul Parlament,   ar fi fost ceva unic.

Asta au considerat mulţi   dintre suporterii mei.

Încă pare că vrem să umblăm   pe căi neumblate,

dar sper ca acest lucru   să se schimbe în viitorul apropiat.

Credeţi că acest PE stă mai bine   referitor la reprezentarea femeilor?

În grupul meu, am făcut calculele,   sunt peste 40% femei.

Lucrurile stau chiar bine   în ceea ce priveşte aleşii.

Ce ne dorim acum este să avem   şi femei în funcţii importante.

dar, peste câteva luni,   vom discuta despre comisari.

Dl Verhofstadt nu este un mare admirator   al dlui Barroso.

L-am intervievat în noaptea alegerilor   şi a spus că nu e chiar Delors,

că nu a avut şi nu va avea niciodată   profilul lui Jacques Delors.

Nu prea apare în presă   şi nu e atât de activ cât ar trebui.

Cu siguranţă a avut o părere diferită.

Mulţi dintre noi suntem dezamăgiţi   de dl Barroso

şi ce vom vedea în următoarele săptămâni

este cum acest lucru va fi articulat   de grupurile din cadrul PE.

Fie că e vorba de condiţii,   fie de un nou mandat, vom vedea.

Să nu uităm că, până acum,   tehnic vorbind, Consiliul nu a spus

în mod oficial că este candidatul său.

Consiliul e cel care trebuie   să demareze procedura.

S-a vehiculat în presă,   în special în ziarele flamande,

că dl Verhofstadt intenţiona   să candideze contra dlui Barroso,

dacă lucrurile se vor amâna pe toamnă.

Acum, că a fost numit lider   al grupului ALDE, e mai puţin probabil.

E mai puţin probabil, aseară ne-a spus   că va rămâne cu noi tot mandatul.

Dar, în politică, nu poţi spune   niciodată 'niciodată'.

Dar, repet, mingea se află   în curtea Consiliului.

Acesta trebuie să-şi numească candidatul

şi sperăm că vor face acest lucru,   după care vom şti spre ce ne îndreptăm.

Tim Kirkhope a spus că el crede   că grupul va sprijini, probabil,

PPE-ul în majoritatea chestiunilor,   mai ales a celor sociale.

Evident nu în acele chestiuni   pe care le percep drept federaliste.

acel gen de aliaţi cu care   nu îţi doreşti să fii asociat.

Acest lucru va fi extrem de dificil   pentru ei.

Pare uşor ciudat când dl Kirkhope spune:

'vom sprijini PPE-ul,   pe care tocmai l-am părăsit'.

să ajungi în acelaşi loc   de unde ai plecat, politic vorbind.

Nu doresc să fie asociaţi cu UKIP   sau cu nimic de extremă dreapta.

Unele persoane din noua lor alcătuire   sunt uşor ciudate.

Am văzut un progres al extremei dreapta,   cred că e vorba de 26 de membri,

doar cu 8 mai mulţi decât   în PE precedent.

Este o creştere,   procentul de voturi a urcat.

În principal pentru că procentul   de vot al celorlalţi a scăzut.

În circumscripţia dv, din Regatul Unit,   aveţi un membru BNP.

Un socialist cu vechime,   Richard Corbett, şi-a pierdut mandatul.

Laburiştii au avut parte de un eşec.   Ce s-a întâmplat?

Oamenii erau supăraţi de scandalul   cheltuielilor de la Westmister.

Dar asta nu era vina deputaţilor...   -Sigur că nu.

Dar a însemnat o 'ciumă'   a politicienilor în general.

A făcut ca partidele noi   să pară mai atractive.

M-am întrebat dacă oamenii   au avut sentimentul,

votând în Regatul Unit după sistemul   'primul care trece linia de sosire',

că poţi vota pentru partide extremiste   fără a avea nicio consecinţă.

Mă întreb câţi dintre cei care au votat   pentru partide extremiste

s-au gândit că aceste lucru   va avea consecinţe.

Nu putem face această analiză,   dar aş fi interesată

dacă oamenii chiar au crezut   că astfel vor alege acei membri.

Unii cred că votat ca formă de protest,   neştiind că va avea consecinţe.

Dar înţeleg protestul.   -Dar unele partide de extremă dreapta

pretind că scorul nu a venit   doar din căderea celorlalte partide.

În Regatul Unit, teama de lucrători   străini la rafinăria Lindsey.

şi convingerea, poate eronată,   că guvernul nu are nicio soluţie.

În alte ţări, în Ungaria, de pildă,   e vorba de îngrijorarea faţă de rromi.

Pe acelaşi motiv, în Italia,   Lega Nord a avut rezultate bune.

Se pare că dezvoltăm,   poate datorită crizei, nu ştiu,

Cred că este îngrijorător.   Am fost la rafinăria Lindsey de curând,

atunci când li s-a spus   că sunt concediaţi.

Li s-a spus că trebuie să candideze   din nou pentru slujbele lor.