Reducerea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare a afectat puternic Spania. EPTV a evaluat la Barcelona impactul asupra celor vizaţi şi perspectivele pentru generaţiile următoare.

Aproape de dumneavoastră: Reduceri exagerate?

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/16202707/M005-0033-RO-16px.srt

Jacopo este printre cei afectaţi de reducerile  bugetare din sectorul cercetării din Spania.

Biolog la Institutul de Ştiinţe Marine  din Barcelona,

a venit din Italia atras  de ceea ce el numeşte "visul spaniol",

creşterea fără precedent a investiţiilor  în ştiinţă în ultimele două decenii.

Practic, Spania trebuia să umple un vid  în nivelul cunoştinţelor

şi să crească numărul cercetătorilor  raportat la cel al locuitorilor.

A făcut-o foarte bine,  printr-o curbă de creştere accentuată.

După ani de creştere susţinută,  impulsionată de investiţii publice majore,

bugetul pentru cercetare şi dezvoltare  a suferit o reducere de peste 25% în 2012.

Reducerile acumulate în Spania  începând din 2009 ajung la peste 35%.

Jacopo a primit o bursă Ramón y Cajal,

un ultim pas care îi dădea dreptul  de a deveni angajat la stat după 5 ani.

Dar reducerile au pus capăt acestei practici,

posturile respective  nemaifiind scoase la concurs.

Doar 10 din 100 de funcţionari publici  care ies la pensie în Spania sunt înlocuiţi.

Dacă nu se organizează niciun concurs,  în doi ani voi rămâne şomer

şi, foarte posibil, va trebui să fac recurs

care va dura doi ani şi va costa 7.000 euro.

Colega lui, Ariana,  e într-o situaţie mai rea.

Ea lucrează pe gratis din noiembrie.  Directorul ei de proiect vrea s-o angajeze

şi are resursele pentru a o face,  dar guvernul îl împiedică.

Ariana intenţionează să se întreţină  din economii un an, până îşi termină teza,

şi apoi s-ar putea muta în străinătate,  probabil definitiv.

Imediat ce îmi dau licenţa,  voi face un post-doctorat în străinătate.

Dacă lucrurile nu se îndreaptă,  voi rămâne acolo.

Deşi cei de la Bruxelles au recomandat  ca reducerile să nu afecteze cercetarea,

în prezent, Spania cheltuieşte doar 1,33%  din PIB pe cercetare şi dezvoltare,

şi departe de obiectivul european de 3%.

Guvernul face economii şi la universităţi,

care generează două treimi  din producţia ştiinţifică a ţării.

Ariana consideră că Spania a pierdut  două generaţii de cercetători.

Nu suntem doar noi, ci şi cei dinaintea  noastră şi cei care vin în urmă.

Când se vor întoarce, vor descoperi  că sunt plătiţi foarte puţin sau deloc.

Oamenii aceştia au peste 40 de ani.  Nu au nimic de lucru acum.

Am pierdut generaţia lor şi pe a noastră,  care probabil nu se va întoarce.

Talentele ştiinţifice sunt foarte sensibile  la incertitudine

şi pleacă atunci când aud ştiri proaste  sau dacă perspectivele nu sunt pozitive.

În martie 2012, o scrisoare deschisă  a cercetătorilor spanioli în sprijinul ştiinţei

a fost prezentată parlamentului Spaniei,  purtând 42.000 de semnături.

Scrisoarea reaminteşte  parlamentului Spaniei angajamentul său

privind continuarea investiţiilor  în cercetare şi inovaţii

pentru atingerea unei economii  bazate pe cunoaştere

şi a unei creşteri mai echilibrate şi durabile.

Adesea cunoaştem teoria,  dar nu ştim s-o punem în practică.

Trebuie să abordăm problema privind în jur.

Ţări precum China, Mexic sau Coreea  investesc mult într-un timp scurt

în ştiinţă şi inovare  şi se dezvoltă mai rapid.

Cu cele 27 de state  preocupate doar de reduceri,

PE încearcă să păstreze finanţarea UE  pentru cercetare pe următorii ani.

Oficiul PE din Barcelona a organizat  un forum pentru a dezbate acest aspect.

PE propune creşterea investiţiilor  până la 100 de miliarde de euro

şi solicită păstrarea cheltuielilor la nivelul  din ultima perioadă: 80 de miliarde de euro.

Sper ca politicienii europeni să fie  mai inteligenţi decât unii de la nivel naţional.

Trebuie să înţeleagă că miza  este viitorul generaţiilor de mâine.

Ştiinţa are o componentă individuală,  anume pasiunea.

Dar politicienii n-ar trebui să creadă

că această pasiune ne permite  să înghiţim orice.

Eu o compar cu o maşină.  Pentru a construi o maşină bună,

ai nevoie de mai multe luni,  de o linie de producţie cu oameni devotaţi.

Daţi-mi o drujbă  şi o fac praf în cinci minute.

Dar nu-mi cereţi s-o construiesc la loc.

E uşor să distrugi lucruri,  dar să le construieşti la loc

- şi contribuabilii ar trebui să ştie asta -  durează 15 sau 20 de ani.