EuroparlTV vă arată cum, în decursul ultimilor 25 de ani, singura instituţie a UE aleasă în mod direct de cetăţeni a devenit, dintr-un forum restrâns unde se discuta legislaţia, un factor de decizie inconturnabil.

Puterea, în mâna oamenilor

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/16493996/v003-0058-rox.srt

Parlamentul European din Strasbourg  a evoluat considerabil

din perioada când era doar un simplu forum

în care se discuta legislaţia propusă  şi aprobată de alte instituţii ale UE.

Cu fiece tratat UE din ultimii 25 de ani,

Maastricht, Amsterdam, Nisa şi Lisabona,

Parlamentul a acumulat tot mai multe puteri:

Cu toate acestea,  mulţi consideră Parlamentul

drept cea mai puţin puternică  instituţie a UE.

Cum să fie puternic, se întreabă ei, când  nu are prerogativele unui parlament naţional,

şi anume de a propune legi  care ne afectează viaţa cotidiană?

Această funcţie îi revine Comisiei Europene,

care-i permite să propună legi  în anumite domenii.

În afară de acest aspect,  Parlamentul deţine puteri nenumărate,

de la promulgarea legilor  pe care le consideră benefice

la respingerea sau amendarea legilor  dezavantajoase pentru cetăţenii UE.

Parlamentul este singura instituţie a UE  aleasă în mod direct.

Este un atu important într-o uniune  care pune democraţia pe primul loc.

De la Tratatul de la Lisabona, din 2009,

drepturile de codecizie  în cea mai mare parte a legislaţiei,

alături de Consiliu sau de statele membre,  au crescut considerabil.

Parlamentul poate amenda sau respinge  legile propuse de Comisie

în domeniile faţă de care manifestăm  un interes tot mai crescut:

guvernanţă economică, imigrare,  energie, transport, mediu

şi protecţia consumatorilor,  ca să amintim doar câteva.

Un loc important îl ocupă  şi protecţia datelor.

Să luăm, de exemplu, încercările ratate  ale Comisiei de a se alătura ACTA,

un acord internaţional menit,  potrivit acesteia,

să limiteze pirateria  şi furtul de proprietate intelectuală.

Majoritatea eurodeputaţilor au considerat  că măsura ar expune datele personale

şi au respins propunerea fără drept de apel.

Parlamentul are drepturi egale cu Consiliul

la aprobarea bugetului UE, cifrat în prezent  la 135 de miliarde de euro pe an.

Eurodeputaţii participă la proiectarea  bugetului în camere precum aceasta,

îi monitorizează implementarea,  după care se descarcă de gestiune,

dacă sunt mulţumiţi  de modul de implementare.

Parlamentul şi Consiliul au ultimul cuvânt

şi asupra agendei de lucru  pe termen lung a UE,

respingând, aprobând şi negociind  bugetul acesteia pe şapte ani.

Conform Tratatului de la Lisabona,  Parlamentul alege preşedintele Comisiei,

consolidându-i legitimitatea democratică.

Şefii de stat din UE propun un candidat

care reflectă rezultatele  alegerilor europene.

Tot Parlamentul poate depune  o moţiune de cenzură

împotriva Comisiei şi o poate dizolva.

Până acum, nu a fost adoptată  niciuna dintre cele opt moţiuni depuse,

însă sabia lui Damocles  este mereu prezentă.

În 1999, Comisia condusă  de Jacques Santer a demisionat

Parlamentul are puterea  de a alege ombudsmanul european,

care, la rândul său,  răspunde în faţa eurodeputaţilor.

De asemenea, trebuie consultat  înainte de numirea preşedintelui

şi comitetului director al  Băncii Centrale Europene.

Revenim la puterea alegătorilor,  dat fiind că puterea Parlamentului

iar puterea cetăţenilor de a schimba ceva

rezidă în Parlament,  cel puţin în contextul UE.

Prin urmare, orice organizaţie,  companie sau cetăţean al UE

poate face o petiţie către Parlament,  solicitând modificarea legilor existente

sau adoptarea unor legi noi. De asemenea,  pot lansa o iniţiativă cetăţenească,

atât timp cât intră în competenţa UE.

Cetăţenii au posibilitatea  de a-şi face auzită vocea.