Acuzată de corupţie, trafic de influenţă şi fraudă, membrii Comisiei Santer şi-au dat demisia în bloc pe 15 martie 1999. Analizăm evenimentele şi rolul pe care l-a avut Parlamentul în revocarea Comisiei.

Lecţia de istorie: Demisia Comisiei Santer

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/13765276/V001-0004-RO.srt

Membrii Comisiei au decis   să-şi depună demisia colectivă.

Astfel, Comisia îşi asumă   responsabilităţile.

în urma unui raport incriminator   realizat de experţi independenţi

şi în faţa ameninţării unei moţiuni   de cenzură din partea eurodeputaţilor,

Mai mulţi comisari sunt acuzaţi de fraudă.

Cazul cel mai notabil e cel al francezei   Edith Cresson, comisar pentru cercetare.

Ea este acuzată de favoritism   deoarece şi-a angajat un prieten

sub titlul de 'consilier ştiinţific',   un post fictiv.

Dna Cresson oferise cunoştinţelor   contracte cu finanţare importantă

Scandalul financiar izbucneşte   mai întâi în interiorul Comisiei

când un funcţionar publică un raport   acuzator care ajunge în mâinile presei.

Afacerea nu mai poate fi muşamalizată.

Eram într-o fază   în care orice zgomot devenea bârfă,

ca şi cum instituţiile europene   erau un sistem de practici imorale

care facilita favoritismele,   fraudele, corupţia.

Pentru prima dată, Parlamentul European   îndrăzneşte să atace Comisia Europeană.

În urma acţiunilor Comisiei pentru control   bugetar, scandalul capătă amploare.

Demisia colectivă a comisarilor a clarificat   rolul Parlamentului European

Parlamentul s-a impus   ca o adevărată putere legislativă.

Mereu s-a crezut să Parlamentul   este doar un spaţiu pentru discuţii

şi că numai Consiliul are puteri legislative.   Această concepţie s-a schimbat atunci.

Parlamentul a reechilibrat   legăturile cu Comisia.

Din acel moment, audierile comisarilor   au devenit un fel de examen de admitere.

Comisia a început să simtă   - aşa cum e prevăzut de altfel în tratat -

că se află sub controlul Parlamentului.

Acest scandal a dus şi la crearea   Oficiului European de Luptă Antifraudă.

Din 1999, OLAF veghează   asupra intereselor financiare ale UE.

În ce priveşte urmările juridice ale acestui   scandal, concluziile sunt incerte.

În 2007, Curtea Europeană de Justiţie   a recunoscut 

că fostul premier francez   nu şi-a respectat obligaţiile de comisar.

Însă cazul Edith Cresson a fost clasat,

în urma unei anchete penale   derulate de justiţia belgiană.