Cum se compară rolurile şi competenţele lor? EuroparlTV a însoţit reprezentaţi ai acestora, de ambele părţi ale Atlanticului.

Pe rând: Parlamentul de la Strasbourg, Congresul de la Washington

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/11987417/m003-0304-rox.srt

S-a vorbit mult despre relaţia specială  dintre SUA şi Europa,

despre parteneriatul transatlantic  fără pereche.

Legislativele de ambele părţi  sunt o parte crucială a ecuaţiei.

Parlamentul European aici, cele două  camere ale Congresului, la Washington.

'Reporter' traversează Atlanticul  pentru a compara cele două perspective.

Doi politicieni ne explică  unele din aspectele complexe

Erik Paulsen, republican din Minnesota,  congresman de 7 ani,

Bernd Lange,  de la Socialişti şi Democraţi, din Germania,

şi istoricul Vincent Morelli  de la Institutul de cercetare al Congresului.

N-aş spune că sunt diferenţe  semnificative între cele două,

ambele sunt instituţii unice,  cu atuurile şi punctele lor slabe.

Dar există diferenţe în ce poate face  şi iniţia fiecare legiuitor.

Congresul s-a născut din cenuşa  Războiului de Independenţă din anii 1770.

În prezent e format din două camere -  Camera Reprezentanţilor, 435 membri,

şi Senatul, 100 de membri -  ambele dominate de Partidul Republican,

ceea ce reprezintă o problemă pentru  preşedintele democrat Barak Obama

născut din cenuşa  celui de-al Doilea Război Mondial.

El cuprinde şapte grupuri politice majore  din cele 28 de state membre ale UE.

E dominat de centru-dreapta,  de centru şi de centru-stânga.

În ce priveşte atribuţiile lor,  situaţia arată astfel:

Congresul: bugetul federal,  politica externă, colectarea taxelor,

numiri importante şi suspendarea  preşedintelui prin punerea sub acuzare.

Parlamentul European are  puteri de codecizie şi de blocare

în ce priveşte bugetul, alegerea Comisiei  şi unele puteri de supraveghere.

Nu are drept de iniţiativă legislativă  sau atribuţii fiscale,

fiind doar consultativ în politica externă.

Orice membru al Congresului poate iniţia  un proiect de lege în orice moment,

în vreme ce în PE Comisia are prioritate  pentru proiectele legislative majore.

parteneriatul transatlantic  pentru comerţ şi investiţii

negociat în prezent  de Comisia Europeană şi SUA.

Parlamentul nu este direct implicat  în negocieri.

Totuşi, preşedintele Comisiei sale  pentru comerţ internaţional,

Bernd Lange, se află azi  la Washington pentru discuţii.

Ne îndreptăm spre Congres  pentru a ne întâlni cu câţiva membri

şi a le da un semnal clar că aşteptăm  o poziţie mai ambiţioasă din partea SUA.

Şi un sfat pentru negociatorii UE:  - Ţineţi cont de observaţiile noastre,

altfel veţi avea probleme  cu adoptarea acordului în Parlament.

Au trecut vremurile când acordurile  comerciale erau negociate în secret.

Ajungem pe Capitol Hill  la întâlnirea cu Erik Paulsen,

reprezentant republican  implicat profund în TTIP

şi bun cunoscător  al angrenajului şi puterilor

- şi uneori al neputinţei -  Parlamentului European.

Parlamentul joacă rolul  de a reflecta opinia publică,

veghează la respectarea de către Comisie  a anumitor recomandări privind negocierile,

deci ne dorim o discuţie cuprinzătoare  pentru definirea acelor recomandări.

Procedăm la fel în Congres, oferim  opinia noastră la negocieri preşedintelui

şi însărcinatului cu relaţiile comerciale,  şi credem că aceasta va da rezultate.

Dl Paulsen e conştient  că Parlamentul a mai respins

cum este ACTA, Acordul comercial  de combatere a contrafacerii,

semnat de câteva economii importante,  dar respins de UE,

PE considerând că el erodează  drepturile cetăţenilor.

Ei sunt atenţi să răspundă  la priorităţile circumscripţiilor lor.

Cred că sistemul seamănă puţin  cu cel din SUA,

parlamentarii încercând în definitiv  să ofere avizul lor comisarului.

va uniformiza regulile jocului  pentru întreprinderile americane.

În SUA se procedează altfel, categoric.

Dar ei identifică mai multe asemănări  decât deosebiri faţă de UE

în implementarea democraţiei.  Şi aceasta e important.

Apropie parlamentele  şi stimulează dialogul.

Negocierile europene  vor beneficia de mai mult sprijin,

pentru că sunt prietenii noştri  şi aliaţii noştri de bază,

valorile noastre sunt similare.  Sprijin bipartizan mai consistent...

Deci cred că negocierile  vor deveni tot mai substanţiale

cu timpul, fiind conştienţi  că va dura totuşi în jur de un an

Ce urmează în evoluţia atribuţiilor  Parlamentului European?

Tratatul de la Lisabona din 2009  i-a acordat mai multe,

făcând din Comisie şi Consiliul European  instituţii mai puţin obscure

ce gestionează în spatele uşilor închise legi  ce afectează 500 de milioane de oameni.

Dar orice atribuţii noi vor trebui acordate  în baza unui nou tratat al UE,

Politica externă şi de securitate  nu sunt deocamdată în competenţa UE,

Dar sunt două domenii politice  încă nedezvoltate complet.

Însă întregul Tratat de la Lisabona  lărgeşte mult competenţele Parlamentului,

iar acestea trebuie utilizate corespunzător.

În cazul ACTA, Comisia  a primit un serios semnal de alarmă.

Totuşi, se menţine o tensiune  şi o diviziune a puterilor.

Multe rămân în mâinile statelor membre

care acţionează individual sau colectiv  prin Consiliul European.

Până în 2009, opinia predominantă  a Comisiei şi a multor state membre

era că acordurile internaţionale trebuiau  negociate fără implicarea Parlamentului.

În prezent, acordurile comerciale  şi de altă natură

trebuie negociate  în prezenţa parlamentarilor.

Aşadar, acesta ar fi mesajul principal:

puterea este un element fluid,  niciodată static.

Ea scade şi creşte în timp,  în Statele Unite şi Europa deopotrivă.

Iar acum, aici, spun eurodeputaţii,  ea se schimbă treptat în avantajul lor.