Rebecca Harms şi Daniel Cohn-Bendit vorbesc despre hopurile unei legislaturi dificile, cu Europa profund afectată de criza economică şi temele ecologice date deoparte.

Un periplu prin cei 5 ani la cârma Grupului Verzilor

https://api.multimedia.europarl.europa.eu/documents/20125/11779501/v009-0005-ro.srt

Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană,  cu cei 58 de eurodeputaţi ai săi,

este în prezent al patrulea grup  ca mărime din PE.

În spiritul egalităţii,  este condus de doi co-preşedinţi,

Din 2009, rolul este împărţit între  Rebecca Harms şi Daniel Cohn-Bendit.

Cei doi fac acum bilanţul  ultimilor cinci ani.

Privind în urmă, care a fost pentru dvs.  momentul cel mai important?

Ca preşedintă, aş spune că aceşti ani  au fost dominaţi

de politica privind criza  şi de criza euro.

Trebuie să schimbăm multe din acest  punct de vedere, schimbarea e iminentă.

Daniel Cohn-Bendit, bun găsit.  - Bună ziua.

Cinci ani, 2009 până în 2014, deşi în cazul  dvs. am putea spune că sunt 20 de ani,

dar deocamdată să ne concentrăm  pe această legislatură. Privind în urmă,

Cred că aspectul decisiv  al acestor cinci ani

a fost încercarea Europei  de a se regăsi în timpul crizei.

A fost un du-te vino permanent, însă  pentru mine rămâne chestiunea importantă.

Avem nevoie de un buget care nu este  finanţat prin contribuţiile statelor membre,

ci din fondurile proprii ale UE,  pentru mai multă supleţe în timp de criză.

Credeţi că aţi găsit soluţia corectă?

Pentru o abordare echitabilă în criză,  trebuie să facem multe schimbări.

Nu mă refer neapărat la un fel de asigurare  europeană în caz de şomaj,

dar trebuie să ne gândim cine plăteşte  costul enorm al crizei economice.

Nu mai trebuie să fie oamenii de rând.

Uniunea bancară, reglementarea pieţei  financiare şi un fond de rezoluţie bancară:

cu ele, Europa poate deveni  mai echitabilă în următoarea legislatură.

Verzii au fost implicaţi  în toate dosarele majore.

Dar credeţi că aţi obţinut în final  ceea ce v-aţi propus să apăraţi?

Pentru că suntem o mică minoritate  în acest Parlament.

mai ales în privinţa energiei, tranziţiei  energetice sau reglementării globalizării.

Mai sunt multe de făcut în aceste domenii.

Formulăm constant sugestii  pentru a încerca să influenţăm evoluţiile,

pentru a le dirija în direcţia corectă  socio-ecologică, în opinia noastră.

Apoi va trebui să vedem  cât de mici sunt paşii în direcţia noastră.

Aţi avut propriile idei  legate de politica externă.

Exemplele Ucrainei şi Siriei  au arătat reacţia prea lentă a Europei.

Aveţi impresia că Europa  nu este încă un actor global?

Consider că pe durata  acestei ultime legislaturi

ne-am autoizolat  urmând o politică a paşilor mărunţi

împotriva crizei economice şi a crizei euro.

Această inabilitate de a stabiliza situaţia  şi de a lua decizii interne

ne-a accentuat fragilitatea  în ce priveşte politica externă.

Dacă nu eşti stabil în interior,  nu poţi fi eficient în exterior.

Situaţia generală este că, în anumite  împrejurări, Europa trebuie să reuşească.

Să luăm de pildă Tunisia. Dintre toate  ţările de la Mediterana care s-au revoltat,

deoarece adunarea sa constituantă  s-a dovedit eficientă

în redactarea unei Constituţii,  un compromis real în această societate.

Iar dacă Europa reuşeşte să ofere  sprijinul economic necesar,

vom juca rolul pe care ar trebui să-l jucăm  în politica externă.

Lumea spune că euroscepticii  vor domina alegerile

şi că plenul se va schimba mult.  Cel puţin se insistă pe acest aspect.

Alegerile nu sunt niciodată bătute-n cuie,  ele pot fi influenţate.

Dacă cei care vor să construiască Europa  abordează alegerile cu teamă

pentru că se îndoiesc de propria identitate  europeană şi poziţiile lor politice,

'Suveranitatea noastră  depinde de suveranitatea Europei.

În lumea globalizată de azi,  suveranitatea naţională nu va câştiga',

dacă pot folosi acest argument  în campania electorală,

atunci euroscepticismul dominant  va putea fi pus în umbră.

De ce nu mai candidaţi?  Mulţi sunt dezamăgiţi.

Curând voi împlini 70 de ani.  După 20 de ani în Parlamentul European,

am ajuns la concluzia  că în ultimii 10 ani din viaţa mea,

în timpul cărora  încă mai pot modela ceva,

aş vrea să-mi reorientez din nou viaţa.

Energia nucleară, porumbul  modificat genetic, gazul de şist:

toate acestea sunt subiecte  unde ne-am aşteptat să se schimbe ceva.

Nu prea s-au făcut progrese  în privinţa energiei nucleare

şi avem impresia că gazul de şist  revine încetul cu încetul.

Majoritatea în interiorul Comisiei Europene  şi printre guvernele naţionale

se opune unei strategii de durabilitate.

Se foloseşte de criza economică  ca o scuză generală

că mediul, protecţia climei,  tranziţia energetică,

protecţia consumatorilor, agricultura  responsabilă, interzicerea MG,

toate acestea pot aştepta, ies de pe agendă  în favoarea unor solicitări dure.

Este o mare greşeală, deoarece în zone  ca economia ecologică, tranziţia energetică

şi agricultura durabilă,  acolo se pot crea locuri de muncă.

Astăzi cifrele vorbesc de la sine:  peste 26 de milioane din UE sunt şomeri.

Am susţinut un nou pact privind mediul,  o regândire economică.

Dacă se investeşte în energii durabile  şi eficienţă energetică,

Verzii formulează propuneri, dar ca toate  propunerile, au şi multe dezavantaje,

Lumea visează la o viaţă mai bună  fără să suporte personal costurile.

Mulţi au promis aşa ceva,  dar nu se va realiza.

Uneori, ecologiştii pur şi simplu  nu sunt foarte buni.

Acesta este un alt aspect:  avem ideile bune,

dar nu suntem în stare să le comunicăm  într-un mod care să inspire.

Să sperăm că veţi reuşi  să inspiraţi oamenii în luna mai.